Ceva e putred în Danemarca bloggerilor de pe WordPress

Da’ ce credeați că scăpaţi? În articolele trecute i-am luat în bâză pe colegii tirişti, acum e rândul vostru, al colegilor bloggeri.
Am mai scris despre subiectul ăsta la începuturile mele când am simţit că e ceva putred în Danemarca.
Mă da’ vouă, bloggerilor mari si mici chiar aşa de mult vă plac nenorocitele astea de steluțe de aruncaţi cu ele în stânga şi-n dreapta?
Chiar asa de mult tânjiţi după clickuri?
Ce dracu faceți cu ele?
Ce practici sunt astea când îmi intra un blogger „întârziat” pe blog şi în grabă mare îmi dă 10 stele la ultimele articole ce vin la foc automat, toate in maxim 1 minut? Se poate vedea asta în ora mail-urilor…

Nu vă taie nimeni capul că nu ați citit la vremea lui acel articol şi nu ești obligat să dai steluțe în urmă…
Sau vine Coana Francesca spre exemplu, blogăriţă din Italia şi îmi dă Follow si apoi 5 steluțe la ultimele articole, aşteptând apoi ca miloaga să fac si eu la fel să-i devin Follower si să o cadorisesc cu steluța mea? Mi-a citit articolele? Știe ea româneşte? Categoric NU…
Chiar aşa de jos am ajuns? Să ne furăm caciula singuri?

Asta trebuie sa facă un blogger?

Aşa vreţi să ajungeţi influenceri cu falsuri şi trucuri, ridicându-vă unii pe alţii, pe umerii altor bloggeri și nu pe cei ai cititorilor adevăraţi?

Şi chiar dacă nu aveţi aspirații de influenceri, tot e imorală practica…

Sa-i spună lui Mutu că unu (CAZ CONCRET ŞI URMĂRIT) care ia 40-60 de steluţe pe articol a fost citit de toți cei care i-au dat stelele alea mai ales că sunt acolo ca şi Followeri… țineţi-vă bine: americani, englezi, italieni, francezi, japonezi si indieni.
Adică voi vreți să-mi spuneți mie că a stat japonezu’ ăla să bage pe Translate articolul cu pricina care uneori e în dodii şi scris cu expresii tipic românești, uneori greu de ințeles chiar şi pentru noi… şi așa de mult i-a plăcut că i-a dat o steluţă?
Şi cel din România dă și el steluţe exact la acei, hai ca-i iau din nou să-i enumăr: americani, englezi, francezi, italieni, indieni si japonezi… Ia te uite unde stăteau poligloţii… pe WordPress! Dar facem asta, că dă bine la orgoliu şi de ce nu… ne putem făli cu steluțe, vizualizări şi followeri fantomă, ca poate pică vreun sponsor sau mai ştiu eu ce afacere…
Ahahaha, suntem de râsul curcilor, bloggeri de mâna a doua că ne dăm aceste Stele fără să citim articolul si mai ales fără să ne placă.
Asta e de fapt Steluţa, e un act de prezenţă, ceva de genul: „Bă coaie, sau pasarico, tocmai te-am vizitat. Ia de colea o Steluţă… Te aştept şi la mine!!!”
Eu înclin să cred că ideea pentru care a fost creată e aceea de Like, să apreciezi acel articol DUPĂ CE L-AI CITIT!!!
Si eu intru la alţii, citesc chiar si pe sărite uneori, dar citesc. Uneori chiar imi face plăcere să pot citi ceva gratis şi la botul calului… şi dacă e ceva acolo… un 5 % măcar ce mi-a mişcat măcar o pleoapă de emoție sau de admiraţie ii dau o Steluţă… dacă nu, să rămână cu Clickul.
Pfff, mă umfla râsul… colegi bloggeri fără cititori adevaraţi și eu printre voi, bineînţeles… doar că nu mă raliez la practicile voastre „necurate”.
Cine are acel neuron în cap care încă mai respiră fără aere si fiţe de mare blogger si nu se uită mereu la statisticile alea false de vizualizari făcute intre noi, va inţelege acest articol 99,99% adevarat.
Cine nu… asta e… să mă condamne si să mă înjure…
Eu doar asta fac de când mi-am tras blogul, spun lucrurilor pe nume, adevăruri deranjante pe care unii din politețe sau nepăsare nu le spun.
Nu-i nimic vi le spun eu, că nu mă doare tastatura…

19 comentarii

  1. S-a mai pus problema ridicata de tine. Uneori notificarea nu vine atunci cand primesti steluta. Am fost si eu acuzat ca dau stelute fara sa fi citit articolul, tot prin prisma timbrului de timp al emailului cu notificarea. Insa eu chiar citesc articolul inainte de a decide sau nu daca merita steluta. Articolul poate fi citit in reader, iar atunci nu apare nicio persoana la vizitatori (ca doar nu a intrat pe blog, ti-a citit articolul in “revista presei” primite sub forma de abonament). Astazi am cate un cititor, doi din RO, E, UK (probabil tu) si D. Dar pt ca am cititori putini, aproape ca stiu si cine sunt. Cat despre Coana Francesca sau japonezu’, asta cam asa e: follow de dragul de a mai castiga un follower.
    WP nu e in niciun caz FB.
    Ca nota generala, as zice ca ai dreptate, insa cu micile obiectii de mai sus.
    Happy blogging!
    Drive safe!

    Apreciat de 3 persoane

    • Sunt adevărate cele relatate. Cu toate astea, nu am știut dacă să subscriu la acest articol. Eu sunt totuși dintre cei care dau steluțe mult în urma momentului când au fost scrise. După bioritmul meu de cititor și nu altfel. Și dau like-uri după cum mi se năzare. Și am spus și mă repet că deși îmi place la rându-mi să știu că sunt citit, chiar nu-mi pasă de aprecieri, dacă nu sunt sincere. Sunt bloggeri pe care îi citesc constant și îi cadorisesc la fel, deși nu primesc neapărat reciprocitate. Sunt și alții cărora le dau în funcție de starea mea de moment. Uneori sunt critic, alteori mai indulgent… Uneori sunt mișcat, alteori nu… Uneori sunt chiar revoltat! Scriu comentarii, șterg comentarii… Și ce?! Îmi place să cred că ei își văd de treaba lor. Și că scriu din nevoia lor interioară și nu altfel. Unii se rup și se frâng în scrierile lor. Își pun sufletul prin zdrobitor pentru a stoarce picătura de slovă. Sinceritatea e bună și eu am apreciat-o întotdeauna. Ce fac cititorii mai departe… e treaba lor, de asemenea. Cui îi pasă? Și de ce? Chiar așa dragul meu coleg… de ce? Scrie cum simți și nu te mai gândi la altceva. Scrie și atât. Chiar merită.

      Apreciat de 3 persoane

      • Citindu-ti randurile, m-am mai gandit la un aspect: daca vrei sa scrii doar pentru tine, o poti face intr-un cont privat. Dar eu cred ca scriind public inseamna ca ai nevoie de o reactie din partea celorlalti la ceea ce scrii, de parerea lor.
        De multe ori am renuntat, dar am tot fost incurajat sa scriu. Unul din motivele renuntarii a fost acela ca scrisul ar trebui lasat in seama absolventilor de Litere. Dar apoi mi-am dat seama ca, daca scriu, nu le iau painea de la gura.

        Apreciat de 2 persoane

      • Bineînțeles. Dealtfel, scrisul are efect curativ și încurajez pe toată lumea să o facă. Nu toți scriitorii sunt absolvenți de Litere. Dar absolut toți (dacă vor să fie buni), au o bază solidă de cultură și au citit foarte mult mai înainte. Pentru că altfel ești trădat de niște limite peste care nu poți trece… Imaginea ar fi aceea a unui temerar care își propune să cucerească Everestul, dar a venit încălțat cu papucii.

        Apreciat de 3 persoane

      • Excepțiile frumoase întăresc regula. Badea Cârțan s-a dus încălțat în opinci până la Roma, ca să vadă Columna lui Traian. Iar munții i-a urcat tot așa, trecând de mai multe ori din Regat în Transilvania să distribuie cărți românilor de acolo. Cartea, obiect de contrabandă! Cum sună azi….

        Apreciat de 4 persoane

      • Sau ca blogul meu uneori… Sincer am luat asa de multe blockuri cu blogul asta de ma si mir ca il mai am. Penultimul a fost acum 1-2 saptamani cand intradevar era poza lui Iohannis acolo, si titlul ciudatel: „Presedintele, 86 likeuri, George Costanza si mángâiatul soarecelui”. Rezultatul? Facebook mi-a spus ca incalca standardele comunitatii si mi-l pune pe privat… Si bomba a venit de la WordPress cand l-am gasit deja pe privat… Sunt mana-n mana toti si ne pun pumnul in gura. Si acum am unul nou in vigoare pe termen nedeterminat se pare pe… n-o sa credeti pe Linkedin. Nu mai pot aduna adepti peste cei 8500 care ii am deja. Desi am vazut destui cu 20 si ceva de mii…

        Apreciat de 1 persoană

  2. Pai scriu nu vezi, dar scot numai tampenii din tastatura, vad doar latura urata a unor lucruri cateodata. Ehh… sunt in tura de noapte de cateva zile ca sa zic asa si lipsa de somn isi spune cuvantul…
    Si chiar si asa daca nu le spun eu, atunci cine? De ce sa trec nepasator mai departe daca vad nereguli, chiar daca nu ma afecteaza in mod direct? Sa zicem ca asta e nişa mea, sa vad „lucruri”…
    Sa-i lasam pe altii sa-i dea cu frunzele galbene batute de vant, bla bla bla… mie mi-au ramas doar cracile uscate si moarte

    Apreciat de 2 persoane

  3. Unii citesc, chiar și cu google translate. Am câțiva astfel de fani. Din Brazilia, din SUA, din alte țări. Dar unii sunt și cum spui tu, și practicile acelea ar trebui să dispară.

    Altfel, sunt de acord cu Condei și cu One blue sun. Prea vezi lumea în negru… Cât despre ban la blog pe FB, join the club… Tu ai scăpat de ban, eu nu!

    Apreciază

Lasă un răspuns către Marina Costa Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.